Medicii nu sunt in stare sa-i puna un diagnostic fetitei mele; i-au dat medicamente care i-au provocat alte boli si suferinte
Trebuie sa discutam , trebuie sa ne mobilizam cu totii, cei care suntem consumatori de servicii medicale in aceasta tara , si sa fim constienti de faptul ca intr-o forma sau alta vom ajunge invariabil in contact cu conditiile mizere , lipsa de interes, profesionalism si mai ales conditiile de groaza din spitalele din Romania.
Trebuie sa atragem atentia asupra acestor spitale, sa le aducem in atentia mass-media si in Justitie pentru ca AVEM DREPTUL SA NI SE ACORDE CONDITII DE INGRIJIRE SI TRATAMENT MODERNE , TREBUIE SA NI SE OFERE SERVICII PROFESIONISTE, TREBUIE SA FIM TRATATI CU RESPECT SI RESPONSABILITATE, adica este momentul ca oamenii sa mai inceteze sa fie tratati ca niste animale, si sa moara pe capete din cauza conditiilor inumane din spitalele romanesti; ne ajutam pe noi si indirect ajutam sistemul medical romanesc demascand aceste CONDITII MIZERE din spitalele romanesti.
Cu acest material, vom continua o serie intitulata " Spitalele Groazei" prin care dorim ca toti romanii care au trecut prin experiente horror in spitalele romanesti, sa ne scrie la www.
Oana din Bucuresti si povestea ei :
De mult vroiam sa scriu si sa incerc sa ajut alte mame care trec, inca mai trec, prin ceea ce am trecut eu cu fetita mea. O sa fac un scurt rezumat, pentru ca, din pacate de 3 si 9 luni, trecem prin multe...
Mi-am dorit mult de tot un copilas. Dupa ani de incercari, fara tratament, am ramas, surprinzator, insarcinata. La 9 saptamani am facut prima ecografie si cred eu aceasta a fost salvarea noastra. Atunci, acel dr. mi-a spus ca IR-urile sunt f. crescute (ir-urile artere uterine). Altceva nu mi-a spus dar a subliniat acest lucru. Ajunsa acasa am inceput sa caut pe net sa vad ce inseamna. Am gasit o sg explicatie cat de cat: copilul nu se hraneste. Am inceput sa umblu pe la doctori insa NIMIC! Nu-mi ofereau decat niste explicatii aberante sau crude: "Nu-i nimic o scoatem mai devreme". Dar timpul trecea iar IR-urile aveau valori crescute. Fetita mea crestea f. greu si incepuse sa inregistreze cat mai multa intarziere. DPN se mutase deja din ianuarie in februarie. Am ajuns la Fundeni, am inceput un tratament dar fara nici un rezultat. Si am cautat pana cand am gasit un dr. care se ocupa de aceasta pb.
Imi pare si acum rau ca nu m-am dus la acest dr. din prima clipa cand am auzit de el. (asta a fost cea mai mare greseala a mea). Am ajuns in 21 de saptamani de sarcina. Cu tratamentul aplicat de acest dr. (trat. care se aplica in germania dar pe care medicii de la noi refuza sa-l aplice)am reusit ca fetita mea sa nu mai piarda in greutate. Nu vreau sa va povestesc cum au fost ultimele saptamani. Mergeam zilnic la monitorizare iar cand fetita intra in suferinta fetala dr. meu se chinuia sa obtina autorizarea cezarianei. Nu o obtinea! Nu! Si fetita mea continua sa sufere in burtica (din pacate, trat. este mult mai eficient in prima parte a sarcinii. Asa cum imi spunea dr. fetita mea se hranea o data la 4 zile cand imi faceam injectia).Din dec. pana-n ianuarie mi s-a refuzat cezariana. Oricand copilul meu ar fi putut...Nu! Nici nu pot spune! Nici nu va pot descrie portile la care am batut ca sa-mi salvez fetita.
Pe 5 ian am obtinut aprobarea cez. O fetita de 2.400 grame si 43 de cm. Dar, din pacate, aici s-a incheiat misiunea dr. ginecolog minune. Nu am reusit nici pana acum sa gasesc un medic pediatru la fel de bun. Pentru ca tb sa fiu sincera: un copil cu o asemenea suferinta in burtica va avea alta traiectorie dupa nastere. Dar nimeni nu mi-a spus. Am rasuflat usurata dupa ce am nascut. Fetita mea nu a avut parte de medic neonatolog bun. Era prematur/dismatur (nici acum nimeni nu se poate spune). Si de atunci am trecut prin multe sperieturi: la doua sapt. s-a inecat rau de tot. Nici acum nu pot sa vb despre acel episod. Am umblat cu ea pe la dr. dar explicatiile au fost care de care mai traznite: in primul rand au grija sa invinovateasca mama- ea este de vina, transmite emotii copilului si altele. Am ajuns cu ea si la 2 neurologi. Unul mi-a zis ca a avut ori in burtica ori imediat dupa nastere un edem cerebral. Celalalt mi-a spus ca este posibil dar nimeni nu a cercetat acest lucru si se va recupera cumva! Dar cum i se da omului cat poate duce...La 9 luni a racit/sau nu. Am ajuns pentru niste muci sa fim internate. I s-au adminsitrat 2 antib. puternice, pentru o greutate mai mare, cu un diagnostic incert: pneumonie interstitiala, de aspiratie, bronsita, bronsiolita. De atunci, ne luptam cu malabsorbtie. Au trecut 2 ani si inca ia o mana de pastile. Tot atunci in spital i s-a dat un medicament care i-a generat un reflux gastroesofagian. Suntem intr-un cerc vicios: malab. si refluxul. Tot caut un trat. Practic fetita mea in acest moment tolereaza f. putine alimente si se hraneste cu un lapte medicament (din aminoacizi). Si, din pacate, sunt multi copii ca noi, cu acelasi istoric. Nimeni nu-i baga in seama in burtica si daca au norocul sa scape nu-i baga nimeni in seama nici dupa. In maternitate nu ai nici un fel de consiliere, nici un fel de educare. Eu nu am apucat sa citesc, inainte de a naste, ce tb sa fac cu un copil prematur cu suferinta fetala. Greseala mea! De cand s-a nascut fetita mea sunt langa ea 24 de ore. Imi este frica sa o las (la 9 luni cand am fost prima data internate in spital mi-au spus ca putea sa m... oricand...sindromul mortii subite-au reusit sa-mi faca si mai mult rau). Si tot caut...ca in sarcina...un pediatru pentru fetita mea. Refuz sa cred ca nu exista o solutie. Sunt sg ca solutia este una simpla dar nu exista nici un fel de interes in aceasta directie. Majoritatea dr. spun ca o sa treaca cand va creste...dar pana atunci eu o umplu de chimicale.? Cat o sa-i mai pot spune care nu-i face bine la burtica? Am incercat sa scriu pe scurt. Imi cer scuze pentru eventualele greseli dar as vrea sa fiu de ajutor. Eu cred ca exista o solutie pentru a evita asemenea situatii dureroase, extrem de dureroase.
Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa iulian.urban@gmail.com
