Medic adresandu-se pacientei : Nu mai plange ca o proasta ca ai sa faci tu altu'
Daca ne ascundem , daca refuzam sa vorbim despre ce se intampla in jurul nostru, in sistemul medical romanesc, daca trecem sub tacere dezastrul care ne distruge sub tavalugul lui, atunci nu vom avea sansa sa ajungem vreodata sa ne simtim in siguranta , noi si familiile noastre.
Anamaria din Vulcan, care si-a inscris cazul pe site scriindu-i lui Bianca Brad, care a suferit enorm intrucat i s-a refuzat sa i se arate copilul nascut mort, are la randul ei o poveste de un dramatism iesit din comun. Grav este ca nici un cadru medical nu a fost sanctionat administrativ, tras la raspundere penala sau dati in judecata in Justitie in aceste cazuri de o gravitate iesita din comun.
Extrem de multe marturii socante exista facute de mamici care au i-aun scris lui Bianca Brad dupa accidentul suferit de aceasta, iar foarte multe dintre aceste marturii denota o bataie de joc si un nivel al josniciei la care s-a ajuns in sanatatea si sistemul medical romanesc, care efectiv de indeamna sa renunti sa mai platesti vreodata taxe sau contributii sociale. Sunt dezvaluiri iesite din comun si ele trebuie spuse, trebuie popularizate pentru ca trebuie sa renuntam sa ne mai mintim si sa spunem ca totul este in regula in conditiile in care in tara noastra inca au loc asemenea cazuri de malpraxis absolut incredibile, care ne arunca direct in categoria tarilor din lumea a treia sau a patra, sau a cincea.
Iata povestea lui Anamaria :
Buna...numele meu este Anamaria sunt din Vulcan... Aveam 18 ani... un inceput de drum ar spune unii... dar pentru mine a fost inceputul unui drum plin de durere... Am aflat ca sunt insarcinata in 5 saptamani si in primele clipe am crezut ca pamantul se va deschide sub mine si ma va inchiti, imi puneam o multime de intrebari , ce ma voi face cu un copil, cum il voi creste, eram eu insumi inca un copil, nu stiam ce sa fac ... apoi incet incet am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca voi fi mamica, ma incurajam singura si imi spuneam ca voi fi o mamica tanara si frumoasa si voi avea cel mai frumos copil... asa a trecut prima luna, prima ecografie... cand mi-am vazut copilul prima data la ecograf nu mi-a venit sa cred ca e in mine si ca burtica mea este casuta lui... eram foarte feriita iar doamna doctor Mustocea care ma monitorizat pe perioada sarcini se bucura de bucuria mea... a mai trecut o luna si inca o luna bebe strumful meu avea acum 5 luni iar eu m-am dus ca de obicei la control, am intrat in cabinet si m-am pregatit de consult ... la un moment dat insa am fost intrebata daca l-am mai simtit miscand.... calma am raspuns nu............................
Am ramas fara aer cerul si toate visele mele se prabuseau in jurul meu soarele incetase sa mai straluceasca si timpul se oprise in loc nu mai vedeam si nu mai auzeam pe nimeni , dar ea ma imbratisa si plangea cu mine nu mi-a spus nimic altceva ..... ce altceva mai era de spus???? Mi-a facut o programare la spital in aceeasi zi si tot ea ma dus pana acolo... dar nu a putu sa ma si asiste... nu i sa dat voie ... ma intreb si acum de ce doar era si ea tot doctor .... mi-i sau facut niste injectii in urma carora au inceput niste dureri ingrozitoare si in jurul orei 2 dimineata am nascut un baiat de 450gr ..... I-am rugat i-am implorat sa mi-l arate sa-l vad macar odata sa il ating si sa-i spun ce mult il iubesc sa-i spun sa nu ma lase si sa ma ia cu el acolo sus....
"CE VREI DRAGA SA VEZI ESTI NEBUNA ? NU AI CE VEDEA SI NU MAI PLANGE ASA CA O PROASTA CA AI SA MAI FACI ALTU ZI MERSI CA AI SCAPAT CE TI-E ITI TREBUIA COPIL LA VARSTA ASTA?"
Nu pot sa cred cum un medic poate sa spuna asa ceva nu pot sa cred cum poate cineva sa ramana asa de indiferent in asemenea situatii, oare nu se gandesc la ce se intampla in sufletul femeii care trece prin asa ceva????
Am tipat am plans am urlat .... nimeni nu mi-a intins nici macar o mana de ajutor doar mama mea a fost alaturi de mine spunandu-mi doar sa fiu tare , toata lumea spunea sa nu mai plang si sa nu ma mai gandesc la asta ca va trece...doar mama suferea cu mine , plangea cu mine..
Dar Dumnezeu e sus si vede tot nu-i asa?
Pe data de 05.12.2006 mi-am facut o programare la doamna Mustocea pentru ca ma simteam rau si aveam ceva dureri... cand ma vazut dupa atat timp nici nu stia ce sa imi spuna... i-am spus de ce am venit la ea si ma pus sa ma pregatesc de un control, ma pus la ecograf si SURPRIZA!!!!!
"CRED CA ANUL ASTA MOS NICOLAE A VENIT MAI REPEDE LA TINE! ESTI INSARCINATA IN 5 SAPTAMANI, FELICITARI!!!!
Am ramas socata nu ma asteptam l-am sunat pe sotul meu sa-i dau vestea ce-a mare si amandoi eram foarte fericiti... Lunile care au urmat au fost un amestec de frica si bucurie in acelas timp....
Pe 24.07.2007 sa nascut cel dea-l doilea copil al meu David-Octavian care acum are 6 luni si 2 saptamani ... e lumina ochilor mei ....
Dar durerea inca nu a trecut si nu am uitat ca acolo sus in cer mai am un ingeras care vegheaza asupra noastra
Iti multumesc pentru campania pe care ai inceput-o acesta era intradevar un subiect despre care nimeni nu vorbeste, sper ca prin intermediul tau multi vor invata ca se poate vorbi despre asta si ca mamicile care trec prin asta au nevoie de intelegere si suport si poate vor invata ca durerea nu trece niciodata si ca expresiile de genul: esti tanara... vei mai face altu....asa e mai bine... nu mai plange , nu isi au rostul in asemenea cazuri.
Iar mamicilor care din pacate au trecut prin asa ceva le spun doar sa planga , sa tipe si sa isi jeleasca copilul daca asa simt , dar niciodata sa nu se simta vinovate sa nu le fie rusine si sa nu se ascunda.
Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa
iulian.urban@gmail.com
