SUPRAINDATORAREA dauneaza grav sanatatii romanilor
Goana băncilor de a atrage cât mai mulţi clienţi pot transforma cadrul
idilic prezentat în reclamele televizate de ofertare a diverselor pachete
într-un iad. Şi asta pentru că dacă în Uniunea Europeană, persoanele care nu
mai pot rambursa creditele luate de la bănci sunt ajutate să iasă din impas
prin ştergerea parţială a datoriei, la noi, persoanele supraîndatorate nu au
nicio scăpare, astfel că trebuie să suporte reţinerile din salariu chiar şi
până ies la pensie. Creditul pentru populaţie are o istorie de numai câţiva
ani în România, însă cultura îndatorării a devenit deja o realitate, fiind
acceptată ca un lucru normal. Acum nu se mai poate vorbi de achiziţia unei
case fără a se face referire la un credit ipotecar, iar creditele de nevoi
personale au ajuns să fie folosite cu foarte multă lejeritate. "Rolul
creditului este de a egaliza veniturile unui client în timp, permiţându-i să
folosească acum banii pe care îi va încasa în viitor.
Însă, dacă se abuzează de această facilitate, o persoană se poate îngropa în
datorii de care să nu mai poată scăpa mult timp", a afirmat directorul
Oficiului Judeţean de Protecţie a Consumatorului Iaşi, Valerian Sălăvăstru.
Acesta a detaliat situaţia explicând că fenomenul este denumit
supraîndatorare, şi este larg răspândit în UE, unde aproape 20% din
populaţia cu vârsta mai mare de 18 ani are probleme la rambursarea
creditelor. De altfel, statistile comparative arată că în majoritatea
ţărilor, 11-16% din populaţie se consideră supraîndatorată, cele mai mari
procente fiind întâlnite în Marea Britanie (18%), Danemarca (19%), Irlanda
(21%), Spania (23%) şi Grecia (49%), conform Eurostat.
Mai mult ca sigur, acest fenomen nu ne poate ocoli nici pe noi, dacă se ţine
seama de numărul mare de credite care s-au dat în trecut şi uşurinţa cu care
au fost acordate, precum şi lipsa de experienţă a consumatorilor români în
materie de creditare . De altfel, specialiştii bancari au atras atenţia că
rata serviciului datoriei populaţiei a urcat la 11%, fiind foarte aproape de
nivelul din zona euro. În aceste condiţii, din punct de vedere bancar se
poate spune că ne-am aliniat la standardele europene, pentru că nu este
exclus să ne confruntăm deja cu aceleaşi probleme ca şi restul UE, inclusiv
cu cazuri de supraîndatorare, care în timp este de aşteptat să devină tot
mai frecvente", preconizează Valerian Sălăvăstru.
*Profilul datornicului fără speranţă*
Conform afirmaţiilor directorului OJPC Iaşi, supraîndatorarea iese la
suprafaţă la nivel individual, de regulă, atunci când debitorul îşi pierde
locul de muncă sau când apar sincope în câmpul muncii, cauzate atât de
şomaj, cât şi de îmbolnăvire. "Conform studiilor de piaţă şi a unor
statistici interne reiese că de cele mai multe ori, persoanele care nu mai
pot face faţă datoriilor au vârste cuprinse între 18 şi 49 de ani şi pot
face parte din categoria populaţiei cu venituri mici, dar şi din clasa de
mijloc. Cele mai expuse riscului sunt familiile cu un singur adult şi cu
copii în întreţinere, precum şi cele în care doar un singur soţ lucrează. De
asemenea, sunt mai vulnerabile persoanele ale căror venituri variază
frecvent, cum sunt cele provenite din comisioane. În plus, studiile au
arătat că persoanele optimiste se împrumută de două ori mai mult decât media
populaţiei, iar femeile îşi asumă riscuri mai mari decât bărbaţii, având
astfel o probabilitate mai mare de supraîndatorare", a mai reliefat
Sălăvăstru. Acesta a mai arătat că dincolo de efectele financiare, scăparea
de sub control a datoriilor are şi consecinţe psihologice, care conduc de
multe ori la retragerea din viaţa socială a celor afectaţi, aşa cum se
arată şi într-un raport al Consiliului Europei.
În general, aceste familii îşi reduc cheltuielile pentru consum, putând pune
în dificultate satisfacerea nevoilor de bază ale copiilor. În plus, deoarece
problema datoriei este una de durată, copiii sunt afectaţi de atmosfera
lipsită de speranţă a căminului. Din acest motiv, mai multe ţări europene
şi-au modificat cadrul instituţional pentru a asigura acestor familii un
standard minim de viaţă.
În prezent, majoritatea statelor din UE au un cadru legislativ special
pentru persoanele supraîndatorate. Rolul acestor legi este de a reabilita
economic persoanele afectate şi de a preveni ca ele să sfărşească ulterior
într-o situaţie similară. În România nu există o lege similară şi nici nu
sunt semne că ar putea apărea una prea curând. „La nivel central,
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului sprijină introducerea
unui astfel de cadru legislativ, dar, având în vedere modificările majore pe
care le va aduce sistemului judiciar, credem că Ministerul Justiţiei este
instituţia cea mai potrivită pentru a pregăti un proiect de lege", afirmă
directorul OJPC Iaşi. Pe de altă parte, reprezentanţii Ministerului
Justiţiei spun că, pentru a iniţia un astfel de proiect de lege, este
necesar ca mai întâi instituţiile care monitorizează îndatorarea populaţiei
şi respectarea drepturilor sale, cum ar fi BNR sau ANPC, să semnaleze
existenţa acestei probleme.
Este greu de spus cine trebuie să întocmească această lege, numai dacă
analizăm experienţa ţărilor care au adoptat o astfel de legislaţie. În
Austria, Danemarca, Olanda, Suedia şi Finlanda se ocupa Ministerul de
Justiţie, în Germania, Irlanda, Luxemburg - Ministerul Muncii, în Franţa -
Ministerul Finanţelor şi Economiei, în Italia - Ministerul Industriilor, iar
în Marea Britanie şi Portugalia - instituţia abilitată cu protecţia
consumatorului.
Trebuie avută o foarte mare grijă pentru că, în lipsa unei cadru legislativ
special, băncile pot obliga angajatorii, prin hotărâre judecătorească, să
opereze reţineri din salariu până când întreaga datorie este achitată.
Astfel, în funcţie de suma împrumutată, opririle se pot menţine chiar şi
până când debitorul iese la pensie. Singura protecţie o oferă Codul Muncii,
care stabileşte ca reţinerile cumulate nu pot depăşi jumătate din salariul
net",a afirmat directorul OJPC Iaşi.
*Cele trei modele regionale ale supraîndatorării*
Conform afirmaţiilor lui Valerian Sălăvăstru, la nivelul Uniunii Europene
nu există în acest moment o abordare unitară în ceea ce priveşte
supraîndatorarea. Există însă trei modele regionale. Primul grup îl
reprezintă ţările nordice, care s-au inspirat după regulile danezilor.
Aceştia acordă o atenţie specială bunei credinţe, condiţie de bază ca un
client să beneficieze de protecţia legii. Curţile de judecată au puterea de
a interzice accesul la procedura de ajustare a datoriei dacă persoana
respectivă a acţionat într-o manieră iresponsabilă, nu a făcut suficiente
eforturi pentru a plăti datoria sau a contractat credite chiar înainte de a
înainta cerere pentru ajustarea datoriei."Al doilea model regional este
reprezentat de formula germană şi austriacă, implementată, de asemenea, în
Cehia şi Estonia. Aceasta pune accent pe plata unei părţi minime a datoriei,
astfel încât debitorul să-şi câştige dreptul de a scăpa de creditele
acumulate. Persoanele îndatorate sunt obligate să respecte drepturile
creditorului prin propriul comportament, adică trebuie să aibă un loc de
muncă sau să-şi caute unul. Procedura de ajustare a datoriei este
reglementată prin legea falimentului, care priveşte incapacitatea de plată a
unui individ la fel ca şi falimentul unei companii", a explicat directorul
Sălăvăstru. Acesta a precizat că cel de-al treilea model este folosit în
Franţa, Belgia, Olanda şi Luxemburg, unde cadrul legislativ urmăreşte mai
degrabă să prevină problemele legate de datorii. Din acest motiv, legea
favorizează înţelegerile voluntare între părţi. În schimb, varianta
judiciară pentru a scăpa de datorii are condiţii foarte dure, iar procedura
este îndelungată, fiind astfel dezavantajoasă pentru ambele părţi. "Trebuie
spus că un client poate intra în programul de ajustare a datoriei dacă banca
nu are nicio garanţie de valorificat. De exemplu, la un credit imobiliar sau
de nevoi personale cu ipotecă, banca nu poate fi împiedicată să vândă
locuinţa cu care s-a garantat împrumutul pentru a-şi recupera restanţele. În
plus, foarte puţine ţări au reglementări speciale pentru împrumuturile
garantate cu un imobil. Ideea de bază în majoritatea cazurilor este că, şi
în situaţia în care ar deţine o casă, persoana respectivă nu ar fi capabilă
să o menţină în procedura de reducere a datoriei", a mai precizat directorul
OJPC Iaşi, Valerian Sălăvăstru.
*Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati
trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si
reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa
iulian.urban@gmail.com*
http://www.youtube.com/watch?v=kkQ6IqVdcJ0
