Societate cu răspundere limitată. Lipsa clauzei de continuare a activităţii societăţii cu moştenitorii defunctului. Consecinţe
Întrucât în actele constitutive ale societăţii comerciale nu a
fost înscrisă o clauză de continuare a activităţii societăţii cu
moştenitorii asociatului decedat şi există sentinţă civilă definitivă şi
irevocabilă, prin care s-a încuviinţat continuarea activităţii societăţii
cu asociat unic, fosta soţie a asociatului decedat nu mai are calitatea de
a cere anularea actului adiţional, prin care s-a hotărât modificarea
statutului societăţii.*
*(Secţia comercială a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, decizia nr.4372
din 13 noiembrie 2003)*
Reclamanta P.L a chemat în judecată pe pârâţii P. M. şi SC U.S.SRL
Timişoara, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului adiţional
din 6 mai 1996 şi nulitatea menţiunilor înscrise la Registrul Comerţului în
baza acestui act adiţional.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, că în urma decesului
fostului său soţ, P.E., asociat împreună cu pârâtul PM la societatea
pârâtă,.a dobândit, potrivit certificatului de moştenitor, proprietatea
asupra părţilor sociale deţinute de defunct, care îi confirmă dreptul de vot
în adunarea generală a asociaţilor societăţii. Ignorarând prevederile din
actele constitutive ale societăţii, pârâtul nu a convocat-o pe reclamantă la
adunarea generală, care a adoptat actul adiţional din 6 mai 1998, şi drept
urmare, atât actul adiţional precum şi menţiunile făcute în baza acestuia,
la Registrul comerţului, sunt lovite de nulitate.
Prin sentinţa civilă nr.17/PI din 9 ianuarie 2001, Tribunalul
Timiş , Secţia Comercială, a respins acţiunea. Prima instanţă a reţinut că,
prin sentinţa civilă nr.494/1999 (pronunţată în cadrul altui litigiu, între
aceleaşi părţi) rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a respins acţiunea
formulată de aceeaşi reclamantă şi s-a admis cererea reconvenţională
formulată de pârâtul P. M., încuviinţându-se continuarea activităţii
societăţii pârâte, cu asociat unic, situaţie în care, acţiunea de faţă a
reclamantei a rămas fără obiect, întrucât pârâtul P. M. era îndreptăţit,
conform sentinţei menţionate, să-şi desfăşoare activitetea în cadrul SC
U.S. SRL, ca asociat unic.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins, prin decizia
nr.439/A din 30 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia
Comercială şi Contencios Administrativ. S-a reţinut că prima instanţă, în
mod corect, a respins acţiunea, întrucât, prin actul adiţional a cărei
nulitate se cere a fi constatată, pârâtul P.M. a hotărât asupra continuării
existenţei societăţii ca SRL, cu asociat unic, în condiţiile în care în
actele constitutive nu a existat o clauză de continuare a activităţii
societăţii cu moştenitorii asociatului decedat. Sentinţa civilă nr.494/1999
a Tribunalului Timiş a constatat continuarea activităţii societăţii cu
asociat unic, în persoana pârâtului P. M., împrejurare care confirmă atât
justeţea reorganizării societăţii, adoptată prin actul adiţional atacat cât
şi a menţiunilor înscrise în Registrul Comerţului.
Instanţa de fond a reţinut că este lipsită de relevanţă
susţinerea, potrivit căreia, actul adiţional ar fi nul deoarece a fost
întocmit înainte de rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a
încuviinţat continuarea activităţii societăţii cu asociat unic, întrucât,
dacă s-ar admite o astfel de cerere, privind anularea actului adiţional, ar
conduce în final la dizolvarea societăţii, soluţie care nu poate fi adoptată
faţă de existenţa sentinţei civile nr.494/1999, rămasă definitivă şi
irevocabilă.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând că printr-o interpretare
greşită a probelor şi aplicarea eronată a dispoziţiilor legale, instanţa de
apel a menţinut sentinţa primei instanţe, de respingere a acţiunii, deşi
actul adiţional atacat a fost întocmit cu mult timp anterior (1998) datei la
care sentinţa invocată (nr.494/1999) a rămas definitivă şi ca atare,
pârâtul. P. M. nu a convocat-o pe reclamantă la adunarea generală (deşi la
acea dată nu dobândise calitatea de asociat unic) în care s-a adoptat măsura
transpusă în actul adiţional atacat, ceea ce înseamnă că instanţele erau
datoare, potrivit principiului neretroactivităţii legii civile, să constate
nulitatea actului adiţional şi să admită cererea. Reclamanta a mai susţinut
că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că anularea actului adiţional
ar conduce la dizolvarea societăţii, fără a constata că în felul în care a
fost întocmit actul adiaţional, acesta este deja nul, şi drept urmare ,
societatea funcţionează ilegal.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că pârâtul P. M. a
luat măsura reorganizării SC U.S. SRL Timişoara ( după decesul fostului său
asociat P. E) în societate cu răspundere limitată, cu asociat unic, în
persoana sa, prin actul adiţional din 6 mai 1998, care a fost atacat.
Prin încheierea din 30 aprilie 1999, Tribunalul Timiş a dispus,
în baza art.244 pct.1 C. proc. civ., suspendarea soluţionării cauzei, prin
care reclamanta a cerut anularea actului adiţional, până la data rămânerii
definitive a sentinţei civile nr.494/PI/1999, prin care s-a respins
acţiunea principală formulată de aceeaşi reclamantă şi s-a admis cererea
reconvenţională a pârâtului P. M. cu încuviinţarea continuării activităţii
societăţii de către acesta.
Sentinţa civilă nr.494/PI din 29 martie 1999 a Tribunalului Timiş, prin care
s-a încuviinţat continuarea activităţii societăţii de către pârâtul PM şi
care a constituit temeiul suspendării soluţionării pricinii, conform
încheierii din 30 aprilie 1999, a rămas definitivă, prin decizia nr.653/A
din 7 septembrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara , Secţia
Comercială şi Contencios Administrativ şi irevocabilă prin decizia nr.3633
din 29 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justişie , Secţia Comercială .
Din moment ce sentinţa, prin care s-a dispus respingerea
acţiunii în constatarea nulităţii actului adiţional din 6 mai 1998 a fost
pronunţată abia la data de 9 ianuarie 2001, după rămânerea definitivă şi
irevocabilă a sentinţei nr.494/P.I./1999 a Tribunalului Timiş, nulitatea
actului adiţional atacat, nu mai putea opera (dacă o asemenea nulitate ar fi
existat) deoarece aceasta a fost acoperită prin hotărârea rămasă irevocabilă
(sentinţa nr.494/PI/1999) şi ca atare, faptul că reclamanta nu a fost
convocată la adunarea generală care a adoptat modificarea statutului, în
sensul că toate prerogativele adunării generale se exercită de asociatul
unic, nu poate atrage nulitatea acestei măsuri, mai ales în contextul în
care reclamantei i s-a anulat parţial, tot prin hotărâre rămasă irevocabilă
respectiv prin decizia nr.1008/2002/R din 13 septembrie 2002, a Curţii de
Apel Oradea, certificatul de moştenitor din 7 octombrie 1996, astfel cum a
fost rectificat prin încheierea nr.3839 din 11 februarie 1997, statuându-se
că din masa sucesorală rămasă în urma decesului fostului său soţ, P. E., nu
fac parte şi cele 10 părţi sociale, reprezentând capitalul social al SC U.
S. SRL Timişoara.
Ca urmare a anulării parţiale a certificatului de moştenitor,
s-a constatat că reclamanta nu era îndreptăţită să ceară, aşa cum bine au
apreciat instanţele, anularea actului adiţional şi a menţiunilor
corespunzătoare din Registrul Comerţului, întrucât nu a dobândit în calitate
de moştenitor a fostului său soţ şi calitatea de asociat în SC U. S. SRL şi
ca atare, nu are decât calitatea de terţ faţă de toate actele încheiate de
pârâtul P.M,. inclusiv faţă de actul adiţional prin care s-a hotărât
modificarea statutului, în sensul că prerogativele adunării generale se
exercită de asociatul unic, care a hotărât şi majorarea capitalului social.
În consecinţă, recursul declarat de reclamantă a fost respins
ca nefondat.
*Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati
trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si
reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa
iulian.urban@gmail.com*
Preciziei Business Center
Bucharest, Blvd. Preciziei,
no.1, 6 district
