Utilizarea plantelor medicinale si a extractelor si tincturilor este legata de nume importante din medicina si de imbunatatirea progresiva a unui instrumentar capabil sa trateze ingredientele active ale substantelor vegetale in cel mai bun mod posibil. Istoria indelungata a farmacopeei naturale se regaseste in documentele antice, in tratatele farmaceutice, in lucrarile si in documentele de arhiva din biblioteci si librarii din intreaga lume.
Plante bune pentru sanatate si plant extrakt: intre istorie, botanica si stiinta
Cunoasterea efectelor benefice sau daunatoare ale substantelor vegetale si ale plantelor prezente in mediul natural dateaza din epoca preistorica, dar incapacitatea de a intelege mecanismele de vindecare duce adesea primele comunitati sa-si imagineze interventii supranaturale de tip magic si divin. Civilizatia greaca, in jurul anului 500 i.Hr., a adus o contributie semnificativa in cunoasterea ierburilor medicinale. Hipocrate prescrie remedii pe baza de plante pentru diverse. Aristotel este interesat de botanica si stiintele naturii. Teofrast, autoritate prin excelenta pana in Evul Mediu, adauga seminte de plante medicinale intr-o gradina ateniana. Galen, un doctor greco-roman a carui gandire a dominat in Occident pana la Renastere, isi expune doctrina si in tratatele de farmacologie. In secolele care au cunoscut prima raspandire a crestinismului, studiul remediilor din plante a cazut in abandon deoarece boala era tratata doar cu rugaciune, dar incepand din secolul al VI-lea, gratie monahismului, s-a stabilit o farmacopee empirica care incepe sa se intereseze tot mai mult de aceste plante si compusi din plante cu scop curativ pentru cele mai diverse afectiuni. Inca din secolul al VII-lea, medicii arabi traduc lucrarile principale din farmacopeea greaca, creand compendii de medicina, chirurgie si farmacologie, in timp ce in Occident stiinta, vrajitoria si magia se amesteca inca in medicina populara si in farmacopeea profesionala. Secolul al IX-lea a cunoscut o dezvoltare a acestei ramuri, in Italia (Salerno) existand la acea vreme cel mai mare centru european de studii medicale care, fuzionand culturile greco-romana si evreiasca-araba si aplicandu-le intr-o practica zilnica, a elaborat o noua cultura farmacologica si fitoterapeutica care a dominat intregul Ev Mediu. In Renastere, „epoca de aur” pentru plante medicinale, marii exploratori din Indii si continentul american au contribuit la progresul stiintific in ceea ce priveste cunoasterea si utilizarea plantelor medicinale.
In secolul al XVI-lea, Paracelsus, alchimist, astrolog, medic si filosof elvetian, a dezvoltat „teoria semnaturilor”, conform careia puterea vindecatoare a plantelor este asociata cu corespondenta dintre forma plantei in sine si partile corpului uman. El isi da seama ca din plante este posibil sa se extraga si sa se izoleze ingrediente active care au o eficacitate curativa mai mare. Paracelsus a fondat o noua disciplina, iatrochimia, care implica tratamentul bolilor prin utilizarea mineralelor si a substantelor chimice. Iatrochimia este stramosul chimiei farmaceutice moderne. Odata cu infiintarea primelor catedre universitare de botanica experimentala la Padova si Bologna (1533-1539), a aparut necesitatea de a avea la dispozitie exemplare de plante uscate pentru a-i invata pe studenti sa recunoasca plantele medicinale. In timp ce lista plantelor este imbogatita, noile instrumente de observare, precum microscopul si dezvoltarea biochimiei fac posibila recunoasterea si izolarea ingredientelor active ale plantelor medicinale pe baza componentelor chimice pe care le contin. Odata cu procesul de industrializare ulterior, se nasc marile industrii chimice europene, iar medicatiile sintetice devin un produs comercial. In ultimele decenii, fitoterapia, care fusese umbrita de raspandirea medicamentelor sintetice, a fost redescoperita, atat ca metoda integrativa care trebuie combinata cu terapia traditionala, cat si ca remediu mai bland, cu mai putine contraindicatii si efecte secundare. Astazi, prin urmare, chiar mai mult decat in trecut, medicul si farmacistul trebuie sa aiba cunostinte specifice nu numai farmacologice si toxicologice, ci si pe baza de plante pentru a putea folosi in mod eficient plante, arbusti si flori in scopuri curative.
Astazi exista plafare si farmacii naturale, de facto, cat si online, unde poti achizitiona un numar impresionant de plant extakt, tincturi, creme, tablete, unguente si asa mai departe, toate pe baza de plante. O astfel de farmacie este minuneanaturii.ro. Multe alte plante medicinale sunt utilizate in preparatele fitoterapeutice, asa cum vedem din gama larga de produse oferite de aceasta farmacie. Plantele medicinale sunt cunoscute pentru proprietatile antibacteriene si antivirale, precum cele ale scortisoarei, salviei sau ghimbirului.
Iti prezentam mai jos cateva plante medicinale pe care le poti gasi in diverse preparate de la minuneanaturii.ro:
Valeriana: micile flori de culoare alba pana la roz ale valerienei (Valeriana officinalis) actioneaza usor. Efectul terapeutic este dat de substantele continute in radacini, care sunt deseori procesate si administrate sub forma de tincturi alcoolice. Dar siropul de valeriana, capsulele, sarurile de baie sau esentele si ceaiurile sunt, de asemenea, forme binecunoscute de administrare. Valeriana are un efect calmant si este utilizata pentru tulburari de somn, nervozitate, tensiune si iritabilitate excesiva.
Arnica: Din iunie pana in august, florile galbene stralucitoare de arnica (Arnica montana) lumineaza muntii. In Elvetia, de exemplu, arnica este o specie protejata si este cultivata in scopuri farmaceutice. Remediile pe baza de arnica sunt aproape exclusiv pentru uz extern; doar tabletele homeopate fac exceptie. Preparatele au efect antiinflamator, analgezic si antimicrobian. De exemplu, sub forma de unguente, geluri, uleiuri sau saruri de baie, substantele active din florile de arnica ajuta la leziuni, entorse, traume, vanatai, precum si inflamatii ale articulatiilor si muschilor si chiar artrita, artroza si guta. Gelul de arnica este ideal si impotriva muscaturilor de insecte.
Echinacea : Echinacea are un efect stimulator – preventiv si terapeutic – asupra sistemului imunitar in caz de raceala. Substantele active ale plantei sunt transformate si luate sub forma de picaturi, tablete sau ceaiuri.
Exista mii de plante ce pot fi folosite cu succes in diverse terapii. Bazeaza-te pe ele adesea, in scopuri de intretinere si chiar terapeutice, asociate cu tratamentul prescris de medic!
